Să stai de veghe Bucovină, că-i acuși noaptea strigoilor, să-ți aperi mândrele și feciorii, animalele și casele. De S’ânt Andrei Să le dai învățăminte și să le ții povață. Să spui de cei trecuți dincolo numai de bine, iar pe cei vii să-i ferești. Andrei cap de iarnă, stă să bată la ușă, și nu-i cu chip să fii nepregătită.
La ceas de seară se fac farmece de dragoste și se spun rugăciuni, că la miez de noapte se deschid porțile Cerului, iar strigoii vin să fure mințile oamenilor,mana animalelor sau rodul livezilor. Să ai grijă gospodare de ele.
Să ungi cu usturoi tocul ușilor și poarta grajdului.Să arunci gospodină firmituri de pâine neîncepută în curte să-ți aperi cămara.Să întorci cănile și ulcelele cu gura-n jos și să a
runci cenușa caldă de peste zi in zare.
Să nu mături mândră, să n-arunci gunoi și să-ți lași cosițele nepieptănate, că-n pieptăn zic bătrânii că e locașul lupilor.
Să nu dai gospodare bani din casa nimănui, nici să nu iei, să nu bagi paguba in bordei.
Să pui flăcău grâu la încolțit, să vezi cum o fi câmpul la anu.
Să-ți pui mândră busuioc sub perna, să-ți visezi ursitul.
Să-ți faci turtă sărată, să o mănânci la ceas de seară, iar cel de-ți va da apă in vis, cu el să te măriți.
Să pui măndră ulcea cu apă neîncepută pe carbuni încinși, să zvârli în ea inel de cununie sfințit și să spui descântec ca să-ți apară chipul feciorului de-ți va ține de frumos toată viața.
Să ții Bucovină de tradiție și să citești semne.
Dacă noaptea de Sânt Andrei, cerul e senin, stă în față iarnă ușoară. Dar de va ploua ori ninge ori de-i cerul întunecat, troine mari or să cadă.
Astea sunt zile în care povețele sunt sfinte, în care bătrânii trebuiesc întrebați și-n care poveștile lor au tâlc.Bucovina îmbracă haină de iarnă, e mândră, se face frumoasă și are grija de ea, iar de S’ânt Andrei s-or întampla numai bune.
Se întâmplă de multe ori să vină la fetele din iaBucovina oameni care au de vânzare ii. Cămăși de tot felul. Multe sunt de artizanat, valoroase și ele în felul lor…
Dar mai vin și cu celelalte.
Frumoasele cămăși vechi tare, cusute la 2 fire, atent, aproape perfect, cu un simț estetic care te face să te întrebi ” oare cum gândeau, desenau, inventau, măsurau genialul model, femeile de acum 100 de ani, în plin război?”
Oare cum?
Această cămașă a “venit” de la două fete. Tinere. Care o aveau moștenire de la bunică. Mai bine de jumătate de altiță stângă, a fost cusută cu negru. Apoi cu un verde-iarbă. 🙂 Oare i s-o fi terminat ața? Oare s-o fi răzgândit bunica? Oare așa a vrut ea să transmită că doar Dumnezeu face lucrurile perfecte?
Acum, ea este perfectă pentru noi! Parcă ne-am fi regăsit!
Cu și despre Muzeul Satului Bucovinean. Sau despre cum veșnicia s-a născut la sat, acolo lângă nucul bătrân, sub streașina casei bătrânești sau sub colbul de pe uliță.
Ne e drag să-l lăudăm și să spunem despre el că nu-i doar un alt muzeu în aer liber pe lista punctelor turistice de acest fel. De ce? Pentru că este unic în țara noastră: Prin arhitectura bucovineană veche, prin uneltele de-o seamă cu timpul așezate cu grijă, prin instalațiile țărănești care doar așteaptă să le fie suflat colbul, și mai cu seamă prin oamenii care-i calcă pragul, căci aceștia o dată ajunși acolo se transformă pentru un timp în feciori și fete ale satului, că nu-i cu chip să găsești vreo deosebire între sat și Muzeul Satului.
Șase hectare de viață a satului adunate la un loc, un loc care nu doar că-ți spune, dar îți și arată cum e traiul, în toate momentele și locurile lui cele mai importante. Dacă nu ai ști că fiecare casă sau anexă a fost adusă bucată cu bucată din satele Bucovinei, și refăcută în muzeu, ai zice că petica aia de sat a fost ocolita de forfota orașului și lăsată acolo. Așa, numai bun să ai unde să-ți poți purta picioarele și sufletul desculțe. Că de cum intri pe poartă, calci parcă-ntr-o altă lume. Poți vedea crâșma satului care-și așteaptă oamenii, atelierul de olărit cu pereții lui stropiți de lut, moara căreia-i mai trebuie doar un suflu și-ar porni , fierăria unde mai miroase a fum, țesătoria cu poveștile ei între ițe, biserica de lemn în care ești o țâră mai aproape de Dumnezeu. Toate astea și-o-ntreagă viață de om care-ți trece prin fața ochilor. În Muzeul Satului Bucovinean asta-i aparte. Viața care-ți trece prin fața ochilor: botezul, cununia și mai apoi moartea, ca s-ajungă destoinică și bună de povestit nepoților.
Muzeul Satului Bucovinean e viu, căci fiecare fir de iarbă, fiecare frunză și fiecare om care-a trecut vreodată pe-acolo ar ști să-ți spună povestea lui. Fiecare casă te primește călduros, încă de când intri, să-ți hodini oasele între pereți care păstrează imaginea satului chiar așa cum era ea.
Și-apoi, tot anul, Muzeul Satului Bucovinean e gazdă pentru tot felul de evenimente cu iz de vechi. De exemplu, pe timp de vară copiii și, de ce nu, chiar turiștii, pot învăța mai multe meșteșuguri tradiționale practicându-le chiar în cadrul atelierelor lucrative din muzeu, în cadrul atelierelor de creație ”Micii Meșteșugari”. De asemenea, tot la muzeu se adună să-și laude frumusețile o sumedenie de oameni talentați, la ”Târgul meșterilor populari”. Mai mult decât atât, anul acesta ne-a fost și nouă gazdă de Sânziene, când ne-am luat cămășile vechi și-am fost să le lăudăm și să le descifrăm poveștile, la Iana Sânziana, eveniment ajuns la cea de-a patra ediție. Despre restul evenimentelor și lucrurilor frumoase ce au loc la Muzeul Satului Bucovinean, te lăsăm să afli singur. Noi am putea povesti la nesfârșit despre farmecul locului, dat de oamenii care îl îngrijesc.
Și dacă te-am convins că merită să-ți porți picioarele prin Muzeul Satului Bucovinean, el te-așteaptă să-i treci pragul, și de acolo să iei Bucovina cu tine, oriunde.
Când? De marți până duminică, de la 10:00 până la 18:00 pe Aleea Cetății, Suceava.
Tarifele percepute sunt:
| Muzeul Satului Bucovinean | – adulti
– elevi,studenti* |
6 lei/pers. 2 lei/pers. |
|||||||
| Evenimente (Spectacole,Târguri etc) |
– adulti – elevi,studenti* |
3 lei/pers. 1 leu/pers. |
|||||||
Foto: Lăcrămioara Gavrilovici
Text: Moroșanu Ancuța Mihaela
“Iana Sânziana” a sărbătorit Ziua Universala a Iei în Muzeul Satului Bucovinean. Fiecare ie v-a așteptat cu povestea şi casa ei.
Ziua de 24 iunie a fost plină de evenimente, iar Suceava şi locuitorii săi au avut un program extrem de încărcat. Ziua Universală a Iei a fost marcată prin numeroase acţiuni, dar mai ales de prezenţa în număr mare a cămăşilor pe stradă. De la copii la bunici, cei care au avut o ie în garderobă, au scos-o la plimbare vineri, la sfânt, în Parcul Universităţii, unde coordonaţi de prof. dr. conf. Carmen Chaşovschi, studenţii au Adus Satul în Parc, la Shopping City Suceava unde în cadrul expoziţiei de ii şi ţesături, îmbrăcată înie puteai fi recompensată cu un voucher şi, nu în ultimul rând, la Muzeul Satului Bucovinean, unde Iana Sânziana a ales să-şi aştepte invitaţii la a IV-a ediţie.
Iana Sânziana (un eveniment Crai nou şi iaBucovina) a ales Muzeul Satului ca spaţiu de desfăşurare. Expoziţia de ii (fiecare ie cu povestea şi casa ei) prezentată în cadrul evenimentului poate fi vizitată până pe 30 iunie. Anul acesta, invitat special al evenimentului a fost Ordinul Solomonarilor, care a recreat şi oferit celor prezenţi o poveste, un dans, un moment magic care a ţinut ploaia şi furtuna (de care ne temeam în secret) departe.
Ia a fost un motiv de bucurie şi sărbătoare şi o excelentă punte de legătură şi comunicare. Iile au creat legături între oameni, au legat prietenii, păreau că vorbesc între ele, atrăgând în conversaţii şi aparţinătoarele. S-au privit, s-au admirat, s-au conversat, s-au mândrit, şi-au promis să se revadă, nu neapărat în cadru festiv, ci şi în zile obişnuite.
Muzeul Satului şi-a pierdut pentru câteva ore liniştea de muzeu, uliţele i-au fost invadate de copii gălăgioşi în căutarea comorilor ascunse în altiţe, mândrele îşi purtau şi-şi arătau care mai de care ia, casele bătrâneşti aveau ceva din bucuria bunicilor care-şi primesc nepoţii veniţi de departe. Aerul vibra de viaţă, şi veselie, şi sărbătoare, şi magie – magia simbolurilor cusute, magia poveştilor ascunse în fiecare cotlon al fiecărei case a muzeului, magia solomonarilor, magia chicotelilor copilăreşti, magia zâmbetului crâşmăriţei. Dacă n-aţi fost acolo, vizitaţi muzeul. Cu siguranţă vibraţiile au rămas în aer, iar iile au rămas să-şi mai spună povestea… o vreme.
Ia românească are poveşti multe, încercăm să le desluşim împreună cu dumneavoastră, încercăm să le înţelegem ca să ne putem bucura de plinătatea lor şi să le putem transmite mai departe la rândul nostru.
iaBucovina nu e doar despre Bucovina, despre meșteșuguri și sate cu ulițe bătătorite de timp. Ce poate nu știați e că iaBucovina are drag de poveștile oamenilor ei.
În Săptămâna Mare ni s-a oferit ocazia să ajutăm. Am aflat o poveste tristă dar și o cămașă frumoasă, cusută la două fire, așa cum se cade în Bucovina. Tanti Maria tocmai ce a terminat de cusut o cămașă și, așa cum se face în satele românești, a dat-o Linei Jucan să o încheie. Ea, femeie strașnică, i-a făcut fotografie și a dat sfoară-n țară că e de vânzare.
Așa am descoperit-o și noi iar cu ajutorul unei licitații online am reușit să strângem chiar mai mulți bani decât se cereau.
(puteți urmări mai multe detalii AICI )
La capătul unui drum plin de frumos brăzdat în picuri de ploaie, am ajuns la tanti Maria, căci ea a fost omul poveștii noastre de acum. Am ajuns la o casă ce are în fiecare colț bucată din viața unui om atât de simplu și atât de bun, încât Cerul o pune la încercare necontenit, ca să-i arate că nu-i uitată. Poate că tanti Maria ar vrea să o uite necazurile, și pe la poarta ei să nu mai treacă decât bucurii, dar privește pe geamul ce bate către răsărit fiecare zi ca un nou drum de dus la capăt. La lumina vieții coase ii, și țese povești între ițe.. dar numai dânsa, cămășile și Cerul știu de câte ori au fost strânse și lacrimi între fire. Lacrimi pentru cei ce-au fost și nu mai sunt. Lacrimi pentru cei ce încă sunt și-i dau bucurie și puterea de-și duce traiul pân la capăt. Poate că nu i se mai poate citi de mult timp bucuria pe chip, când îi e călcat pragul de altceva înafara de poveri, dar în strângerea de mână, poți simți cât de mult poți oferi prin atât de puțin. Nu-ți trebuie o viață să cunoști un astfel de om, ci doar o privire aplecată mai mult pe chipul plouat cu viață și pe mâinile muncite.
Noi am ajuns convinși că ducem acolo un ajutor atât de mărunt, dar am plecat spunându-ni-se că am dus o avere. Ce tanti Maria nu știe e că averea am luat-o noi de acolo. Am luat bucurie și o fărâmă din sufletul unui om al Bucovinei. Am lăsat-o privindu-ne de după gard, și mulțumind necontenit pentru o gura de liniște. Am fi vrut să-i ducem mai mult, dar ce să-i duci unui om care cere doar sănătate și răsărituri.
Noi poate o să mai trecem pe la Tanti Maria. Să mai culegem bucată din povestea dânsei și să ne-nvețe să trăim cu bune si grele, și să punem frumosul în tot ceea ce facem. Dar…până când o să mai plouă drum sub pașii noștri și o să mai ajungem acolo, vă mulțumim tuturor celor ce ne-ați oferit șansa de a ajuta. Aducem de pe uliță și din casa bătrânească cu atât de mult suflet, numai urări de bine, de liniște și de frumos! Că toate astea nu s-a născut decât la sat!
Ia cusută de Tanti Maria, a ajuns la Paul, un pui de om de doar 4 luni. A făcut-o cadou, alături de povestea unui om, mamei lui. O ie, un nou început, și o gură de liniște.
Mulțumim Lina Jucan că ne-ai dus să culegem o poveste. Iar vouă, tuturor…Vă mulțumim că ne-ați ajutat să ajutăm!