Cu și despre Muzeul Satului Bucovinean. Sau despre cum veșnicia s-a născut la sat, acolo lângă nucul bătrân, sub streașina casei bătrânești sau sub colbul de pe uliță.
Ne e drag să-l lăudăm și să spunem despre el că nu-i doar un alt muzeu în aer liber pe lista punctelor turistice de acest fel. De ce? Pentru că este unic în țara noastră: Prin arhitectura bucovineană veche, prin uneltele de-o seamă cu timpul așezate cu grijă, prin instalațiile țărănești care doar așteaptă să le fie suflat colbul, și mai cu seamă prin oamenii care-i calcă pragul, căci aceștia o dată ajunși acolo se transformă pentru un timp în feciori și fete ale satului, că nu-i cu chip să găsești vreo deosebire între sat și Muzeul Satului.
Șase hectare de viață a satului adunate la un loc, un loc care nu doar că-ți spune, dar îți și arată cum e traiul, în toate momentele și locurile lui cele mai importante. Dacă nu ai ști că fiecare casă sau anexă a fost adusă bucată cu bucată din satele Bucovinei, și refăcută în muzeu, ai zice că petica aia de sat a fost ocolita de forfota orașului și lăsată acolo. Așa, numai bun să ai unde să-ți poți purta picioarele și sufletul desculțe. Că de cum intri pe poartă, calci parcă-ntr-o altă lume. Poți vedea crâșma satului care-și așteaptă oamenii, atelierul de olărit cu pereții lui stropiți de lut, moara căreia-i mai trebuie doar un suflu și-ar porni , fierăria unde mai miroase a fum, țesătoria cu poveștile ei între ițe, biserica de lemn în care ești o țâră mai aproape de Dumnezeu. Toate astea și-o-ntreagă viață de om care-ți trece prin fața ochilor. În Muzeul Satului Bucovinean asta-i aparte. Viața care-ți trece prin fața ochilor: botezul, cununia și mai apoi moartea, ca s-ajungă destoinică și bună de povestit nepoților.
Muzeul Satului Bucovinean e viu, căci fiecare fir de iarbă, fiecare frunză și fiecare om care-a trecut vreodată pe-acolo ar ști să-ți spună povestea lui. Fiecare casă te primește călduros, încă de când intri, să-ți hodini oasele între pereți care păstrează imaginea satului chiar așa cum era ea.
Și-apoi, tot anul, Muzeul Satului Bucovinean e gazdă pentru tot felul de evenimente cu iz de vechi. De exemplu, pe timp de vară copiii și, de ce nu, chiar turiștii, pot învăța mai multe meșteșuguri tradiționale practicându-le chiar în cadrul atelierelor lucrative din muzeu, în cadrul atelierelor de creație ”Micii Meșteșugari”. De asemenea, tot la muzeu se adună să-și laude frumusețile o sumedenie de oameni talentați, la ”Târgul meșterilor populari”. Mai mult decât atât, anul acesta ne-a fost și nouă gazdă de Sânziene, când ne-am luat cămășile vechi și-am fost să le lăudăm și să le descifrăm poveștile, la Iana Sânziana, eveniment ajuns la cea de-a patra ediție. Despre restul evenimentelor și lucrurilor frumoase ce au loc la Muzeul Satului Bucovinean, te lăsăm să afli singur. Noi am putea povesti la nesfârșit despre farmecul locului, dat de oamenii care îl îngrijesc.
Și dacă te-am convins că merită să-ți porți picioarele prin Muzeul Satului Bucovinean, el te-așteaptă să-i treci pragul, și de acolo să iei Bucovina cu tine, oriunde.
Când? De marți până duminică, de la 10:00 până la 18:00 pe Aleea Cetății, Suceava.
Tarifele percepute sunt:
| Muzeul Satului Bucovinean | – adulti
– elevi,studenti* |
6 lei/pers. 2 lei/pers. |
|||||||
| Evenimente (Spectacole,Târguri etc) |
– adulti – elevi,studenti* |
3 lei/pers. 1 leu/pers. |
|||||||
Foto: Lăcrămioara Gavrilovici
Text: Moroșanu Ancuța Mihaela
“Iana Sânziana” a sărbătorit Ziua Universala a Iei în Muzeul Satului Bucovinean. Fiecare ie v-a așteptat cu povestea şi casa ei.
Ziua de 24 iunie a fost plină de evenimente, iar Suceava şi locuitorii săi au avut un program extrem de încărcat. Ziua Universală a Iei a fost marcată prin numeroase acţiuni, dar mai ales de prezenţa în număr mare a cămăşilor pe stradă. De la copii la bunici, cei care au avut o ie în garderobă, au scos-o la plimbare vineri, la sfânt, în Parcul Universităţii, unde coordonaţi de prof. dr. conf. Carmen Chaşovschi, studenţii au Adus Satul în Parc, la Shopping City Suceava unde în cadrul expoziţiei de ii şi ţesături, îmbrăcată înie puteai fi recompensată cu un voucher şi, nu în ultimul rând, la Muzeul Satului Bucovinean, unde Iana Sânziana a ales să-şi aştepte invitaţii la a IV-a ediţie.
Iana Sânziana (un eveniment Crai nou şi iaBucovina) a ales Muzeul Satului ca spaţiu de desfăşurare. Expoziţia de ii (fiecare ie cu povestea şi casa ei) prezentată în cadrul evenimentului poate fi vizitată până pe 30 iunie. Anul acesta, invitat special al evenimentului a fost Ordinul Solomonarilor, care a recreat şi oferit celor prezenţi o poveste, un dans, un moment magic care a ţinut ploaia şi furtuna (de care ne temeam în secret) departe.
Ia a fost un motiv de bucurie şi sărbătoare şi o excelentă punte de legătură şi comunicare. Iile au creat legături între oameni, au legat prietenii, păreau că vorbesc între ele, atrăgând în conversaţii şi aparţinătoarele. S-au privit, s-au admirat, s-au conversat, s-au mândrit, şi-au promis să se revadă, nu neapărat în cadru festiv, ci şi în zile obişnuite.
Muzeul Satului şi-a pierdut pentru câteva ore liniştea de muzeu, uliţele i-au fost invadate de copii gălăgioşi în căutarea comorilor ascunse în altiţe, mândrele îşi purtau şi-şi arătau care mai de care ia, casele bătrâneşti aveau ceva din bucuria bunicilor care-şi primesc nepoţii veniţi de departe. Aerul vibra de viaţă, şi veselie, şi sărbătoare, şi magie – magia simbolurilor cusute, magia poveştilor ascunse în fiecare cotlon al fiecărei case a muzeului, magia solomonarilor, magia chicotelilor copilăreşti, magia zâmbetului crâşmăriţei. Dacă n-aţi fost acolo, vizitaţi muzeul. Cu siguranţă vibraţiile au rămas în aer, iar iile au rămas să-şi mai spună povestea… o vreme.
Ia românească are poveşti multe, încercăm să le desluşim împreună cu dumneavoastră, încercăm să le înţelegem ca să ne putem bucura de plinătatea lor şi să le putem transmite mai departe la rândul nostru.