iaBucovina nu e doar despre Bucovina, despre meșteșuguri și sate cu ulițe bătătorite de timp. Ce poate nu știați e că iaBucovina are drag de poveștile oamenilor ei.

În Săptămâna Mare ni s-a oferit ocazia să ajutăm. Am aflat o poveste tristă dar și o cămașă frumoasă, cusută la două fire, așa cum se cade în Bucovina. Tanti Maria tocmai ce a terminat de cusut o cămașă și, așa cum se face în satele românești, a dat-o Linei Jucan să o încheie. Ea, femeie strașnică, i-a făcut fotografie și a dat sfoară-n țară că e de vânzare.

Așa am descoperit-o și noi iar cu ajutorul unei licitații online am reușit să strângem chiar mai mulți bani decât se cereau.

(puteți urmări mai multe detalii AICI )

La capătul unui drum plin de frumos brăzdat în picuri de ploaie, am ajuns la tanti Maria, căci ea a fost omul poveștii noastre de acum. Am ajuns la o casă ce are în fiecare colț bucată din viața unui om atât de simplu și atât de bun, încât Cerul o pune la încercare necontenit, ca să-i arate că nu-i uitată. Poate că tanti Maria ar vrea să o uite necazurile, și pe la poarta ei să nu mai treacă decât bucurii, dar privește pe geamul ce bate către răsărit fiecare zi ca un nou drum de dus la capăt. La lumina vieții coase ii, și țese povești între ițe.. dar numai dânsa, cămășile și Cerul știu de câte ori au fost strânse și lacrimi între fire. Lacrimi pentru cei ce-au fost și nu mai sunt. Lacrimi pentru cei ce încă sunt și-i dau bucurie și puterea de-și duce traiul pân la capăt. Poate că nu i se mai poate citi de mult timp bucuria pe chip, când îi e călcat pragul de altceva înafara de poveri, dar în strângerea de mână, poți simți cât de mult poți oferi prin atât de puțin. Nu-ți trebuie o viață să cunoști un astfel de om, ci doar o privire aplecată mai mult pe chipul plouat cu viață și pe mâinile muncite.

Noi am ajuns convinși că ducem acolo un ajutor atât de mărunt, dar am plecat spunându-ni-se că am dus o avere. Ce tanti Maria nu știe e că averea am luat-o noi de acolo. Am luat bucurie și o fărâmă din sufletul unui om al Bucovinei. Am lăsat-o privindu-ne de după gard, și mulțumind necontenit pentru o gura de liniște. Am fi vrut să-i ducem mai mult, dar ce să-i duci unui om care cere doar sănătate și răsărituri.
Noi poate o să mai trecem pe la Tanti Maria. Să mai culegem bucată din povestea dânsei și să ne-nvețe să trăim cu bune si grele, și să punem frumosul în tot ceea ce facem. Dar…până când o să mai plouă drum sub pașii noștri și o să mai ajungem acolo, vă mulțumim tuturor celor ce ne-ați oferit șansa de a ajuta. Aducem de pe uliță și din casa bătrânească cu atât de mult suflet, numai urări de bine, de liniște și de frumos! Că toate astea nu s-a născut decât la sat!

Ia cusută de Tanti Maria, a ajuns la Paul, un pui de om de doar 4 luni. A făcut-o cadou, alături de povestea unui om, mamei lui. O ie, un nou început, și o gură de liniște.
Mulțumim Lina Jucan că ne-ai dus să culegem o poveste. Iar vouă, tuturor…Vă mulțumim că ne-ați ajutat să ajutăm!