“Iana Sânziana” a sărbătorit Ziua Universala a Iei în Muzeul Satului Bucovinean. Fiecare ie v-a așteptat cu povestea şi casa ei.
Ziua de 24 iunie a fost plină de evenimente, iar Suceava şi locuitorii săi au avut un program extrem de încărcat. Ziua Universală a Iei a fost marcată prin numeroase acţiuni, dar mai ales de prezenţa în număr mare a cămăşilor pe stradă. De la copii la bunici, cei care au avut o ie în garderobă, au scos-o la plimbare vineri, la sfânt, în Parcul Universităţii, unde coordonaţi de prof. dr. conf. Carmen Chaşovschi, studenţii au Adus Satul în Parc, la Shopping City Suceava unde în cadrul expoziţiei de ii şi ţesături, îmbrăcată înie puteai fi recompensată cu un voucher şi, nu în ultimul rând, la Muzeul Satului Bucovinean, unde Iana Sânziana a ales să-şi aştepte invitaţii la a IV-a ediţie.
Iana Sânziana (un eveniment Crai nou şi iaBucovina) a ales Muzeul Satului ca spaţiu de desfăşurare. Expoziţia de ii (fiecare ie cu povestea şi casa ei) prezentată în cadrul evenimentului poate fi vizitată până pe 30 iunie. Anul acesta, invitat special al evenimentului a fost Ordinul Solomonarilor, care a recreat şi oferit celor prezenţi o poveste, un dans, un moment magic care a ţinut ploaia şi furtuna (de care ne temeam în secret) departe.
Ia a fost un motiv de bucurie şi sărbătoare şi o excelentă punte de legătură şi comunicare. Iile au creat legături între oameni, au legat prietenii, păreau că vorbesc între ele, atrăgând în conversaţii şi aparţinătoarele. S-au privit, s-au admirat, s-au conversat, s-au mândrit, şi-au promis să se revadă, nu neapărat în cadru festiv, ci şi în zile obişnuite.
Muzeul Satului şi-a pierdut pentru câteva ore liniştea de muzeu, uliţele i-au fost invadate de copii gălăgioşi în căutarea comorilor ascunse în altiţe, mândrele îşi purtau şi-şi arătau care mai de care ia, casele bătrâneşti aveau ceva din bucuria bunicilor care-şi primesc nepoţii veniţi de departe. Aerul vibra de viaţă, şi veselie, şi sărbătoare, şi magie – magia simbolurilor cusute, magia poveştilor ascunse în fiecare cotlon al fiecărei case a muzeului, magia solomonarilor, magia chicotelilor copilăreşti, magia zâmbetului crâşmăriţei. Dacă n-aţi fost acolo, vizitaţi muzeul. Cu siguranţă vibraţiile au rămas în aer, iar iile au rămas să-şi mai spună povestea… o vreme.
Ia românească are poveşti multe, încercăm să le desluşim împreună cu dumneavoastră, încercăm să le înţelegem ca să ne putem bucura de plinătatea lor şi să le putem transmite mai departe la rândul nostru.